CAPITOLUL 4

FAMILIA DE ALBINE

4.1. ANATOMIA ALBINELOR

Albina aparţine uneia din cele mai avansate grupe ale insectelor, ordinul Hymenoptera. Insectele, ca de altfel şi albina din punct de vedere zoologic face parte din regnul animal, subregnul nevertebratelor. Corpul lor este alcătuit din trei părţi principale: cap, torace şi abdomen, care la rândul lor sunt alcătuite din mai multe segmente acoperite cu un înveliş chitinos. Majoritatea insectelor au două perechi de aripi şi şase picioare.

Himenopterele sunt insecte superioare, deoarece la acest ordin apare viaţa socială.

Totodată albina aparţine „subordinului apocritelor (la care abdomenul este despărţit de torace printr-un fel de inel) grupa acleatelor, familia apideelor, genul apis.“⁶⁹

Evoluţia albinei se face de la ou la adult.

„Începând cu luna martie, stupul poate fi deschis fără riscuri. Pe fagurii din centrul stupului, în elipse cât palma şi pe măsura trecerii zilelor din ce în ce mai ample până la a ocupa aproape toată suprafaţa fagurelui, se observă în celule ouăle. Albe, strălucitoare, ouăle de albină sunt ca nişte bastonaşe lungi de 1,4 - 1,6 mm, curbate către partea dorsală, rotunjite la capete.“⁷⁰

Capul viitorului individ este situat la capătul anterior al oului.

La câteva ore de la depunere se formează în ou, embrionul şi sunt vizibile segmentarea corpului, mugurii părţilor bucale şi ai picioarelor.

Albinele cu rol de doică au grijă de larvele ce în a treia zi de la depunerea în celulă rup foiţele embrionare, şi ies din ou, adică eclozionează.

Odată ieşită din ou larva creşte timp de cinci zile. În tot acest timp ea devine din ce în ce mai mare, ocupând toată celula.

În ziua a noua de la depunerea oului larva începe să-şi ţese coconul, iar zilele zece - doisprezece se transformă în preninfă prin apariţia părţilor bucale, a ochilor, aripilor şi picioarelor.

Începând cu ziua a treisprezecea până în ziua douăzeci devine nimfă, la început cu ochi albi, fără pigmenţi, apoi cu ochi roz, mov, purpurii, galbeni şi bruni, corpul e prima dată galben, apoi se pigmentează.

Eclozionarea adultului din celulă are loc în ziua douăzeci şi unu. Adultul este o insectă perfectă, o albină a cărei corp e alcătuit din cap, torace şi abdomen.

Familia de albine e alcătuită din albine lucrătoare, matcă şi trântori, iar capul albinei diferă în funcţie de cei trei indivizi.

Capul albinei lucrătoare are un aspect triunghiular, pe când capul albinei matcă e mult mai rotunjit. Capul trântorului are însă o formă aproape rotundă.

Alcătuirea ochilor albinei dau posibilitatea acesteia să vadă pe aproape 180 º.

Cei doi ochi compuşi ai albinei au la bază numeroase unităţi numite omatidii. Omatidia este compusă dintr-o parte epider-mică, suprafaţa acope-rită de cuticulă cu margini opace, lentila care constă în suprafaţa centrală, transparentă şi cristalinul care are rol de a concentra lumina, în timp ce corneea împie-dică difuzarea acesteia datorită celulelor pigmentare.

Ochiul compus al albinei lucrătoare cuprinde în jur de 3000-5000 de omatidii, la matcă ochiul cuprinde în jur de 3000-4000 de omatidii, iar la trântor 7000-8000 de omatidii.

Ochii compuşi ai albinei sunt făcuţi pentru a vedea la distanţe mari, iar ochii simpli, ocelii au rolul de a măsura intensitatea luminii.

Antenele albinei sunt fixate în cuticula capului printr-o membrană şi sunt compuse dintr-o bază rigidă denumită scapula, „una distală, flexibilă împărţită în 11 articole de femelă şi 12 la mascul.“⁷² Porţiunea articulată poartă denumirea de pedicel şi flagel sau bici.

Pe flagel sunt localizate, în afara organelor văzului şi echilibrului, toate principalele organe de simţ“⁷³: simţul pipăitului, gustului, mirosului, auzului, termic, concentraţiei de acid carbonic al aerului.

„Aparatul bucal este alcătuit din buza superioară care închide orificiul bucal, dintr-o pereche de mandibule cu ajutorul cărora albina roade căpăcelul celulei la eclozionare […] şi trompă.“⁷⁴ Labrul este buza superioară, o prelungire a cutiei craniene. Mandibulele albinei nu au dinţi, ele „servesc la malaxarea cerii, iar la albinele ce primesc nectarul, la concetrarea acestuia în pelicule fine.“⁷⁵

Trompa se mai numeşte şi proboscis şi este alcătuită din  maxile, cu stipes, galea, lacinia, palpi maxilari. Această alcătuire ajută la sugerea nectarului din floare. Capacitatea productivă a albinei este dată şi de mărimea trompei, care în principiu măsoară între 6-7 mm, iar la matcă între 3,5 - 4 mm.

Glandele hipofaringiene sunt numite şi mamare şi se află în partea superioară a capului. Ele sunt de fapt două tuburi lungi ce poartă de-a lungul lor glandule. Fiecare are un canal colector cu deschidere la baza faringelui. Aceste glande le au doar albinele lucrătoare, la matcă fiind doar în formă rudimentară, iar la trântor sunt absente.

Glandele mandibulare se află la baza capului cu deschiderea pe mandibule. Ele sunt foarte dezvoltate la matcă şi lucrătoare, iar la trântor sunt foarte mici. Secreţia acestor glande ajută albinele lucrătoare să frământe ceara, propolisul şi să dizolve uleiosul înveliş al grăuntelui de polen.

Toracele albinei este alcătuit din trei segmente embrionare: protorace, mesotorace şi metatorace. Acestor segmente li se adaugă un al patrulea segment, ce e de fapt primul segment abdominal, propodeum. Propodeumul este o particularitate a himenopterelor.

 „În interiorul toracelui se află câteva categorii de muşchi, muşchii longitudinali direcţi şi indirecţi, muşchi transversali.“⁷⁶

Mişcările de zbor ale albinei se datorează „existenţei unui şanţ toracic longitudinal, şanţul pleural“⁷⁷ şi muşchilor „meso- şi metatergitul.“⁷⁸

Albina are muşchii zborului  extrem de dezvoltaţi, iar glucidele ce le consumă sunt sursă de energie pentru aceasta.

Aripile albinei sunt membranoase, cu nervuri rigide şi tubulare ce permit circulaţia hemolinfei. Ele se împart în două perechi, o pereche anterioară şi una posterioară. Aripile anterioare sunt mai mari decât cele posterioare.

Aripile posterioare ale albinei au şi un sistem de cârlige, lucru ce ajută să se agaţe în timpul zborului de cele anterioare.

Albina are şase picioare.

Piciorul albinei este alcătuit din: coxă, trochanter, femur, tibie şi tars. Tarsul e alcătuit şi el din cinci articole dintre care unul este basitarsul. Prima pereche de picioare e mai mică şi au o perie de curăţire a antenelor, a doua pereche au la baza inferioară a tibiei un spin ce foloseşte la descărcarea încărcăturii de polen şi propolis, iar a treia pereche de picioare au o alcătuire mai complexă: perie, piaptăn şi coşuleţ. Peria şi piaptănul servesc la culegerea polenului în coşuleţ.

Abdomenul este alcătuit din şase inele la albinele lucrătoare şi matcă şi din şapte inele la trântor. Inelele sunt telescopate şi unite între ele printr-o membrană intersegmentară.

Segmentele abdominale ca şi cele toracice de altfel sunt alcătuite din tergit, sternit şi două pleure. Tergitul ajută la expansiunea şi contragerea abdomenului.

Pe partea inferioară a abdomenului albinei lucrătoare, pe inelele 3, 4, 5, 6 sunt opt glande cerifere, numite şi oglinzi cerifere, glande ce matca şi trântorul nu le posedă, iar la capătul posterior, aparatul de venin.

Glanda lui Nasov datorită faptului că eliberează o substanţă volatilă, mirositoare, ajută la recunoaşterea albinelor.

Anatomia internă a albinei este alcătuită din: sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul muscular, sistemul circulator, sistemul nervos, aparatul de apărare sau acul cu venin, organele de simţ şi aparatul reproducător.

Sistemul digestiv este alcătuit din intestinul anterior, mediu şi posterior. Intestinul anterior e la rândul său alcătuit din farige sau pompa de nectar şi esofag. Esofagul face legătura cu intestinul mediu, intestin ce „găzduieşte digestia diferitelor alimente ale albinei.“⁷⁹

„Intestinul posterior este subdivizat în intestinul subţire şi punga rectală, aceasta din urmă deschisă la exterior prin anus.“⁸⁰

Sistemul digestiv mai cuprinde şi câte două glande salivare cefalice şi două hipofaringiene.

Sistemul respirator este alcătuit din tuburi traheene. Traheele se mai numesc şi saci aerieni şi sunt foarte ramificate.

Sistemul muscular al albinei e bine dezvoltat. Muşchii sunt legaţi de chitina scheletului, muşchii zborului fiind de foarte mare importanţă.

Sistemul circulator este simplificat la albină fiind compus din inimă, aortă şi lacunele de hemolinfă. Circulaţia se realizează prin inimă şi aortă. El are funcţia de a transporta substanţele nutritive şi a evacua deşeurile din organism. Sistemul nervos al albinei este identic cu al altor insecte, ganglionar şi scalariform.

„Creierul este alcătuit de patru porţiuni principale, denumite protocerebrum.“⁸¹

„Aparatul de apărare este prezent numai la albinele lucrătoare şi la matcă, provine din modificarea ultimelor două inele abdominale şi este format din ac şi glandele veninoase.“⁸²

Acul la albinele lucrătoare serveşte ca organ de apărare, iar matca îl foloseşte când se luptă cu alte mătci. Albina după ce a înţepat un mamifer, moare, deoarece acul se rupe împreună cu punga de venin.

Organele de simţ ale albinei sunt organele tactile, răpândite pe toată suprafaţa corpului, organele de miros, olfactive, organul vederii, organele de gust.

„Activitatea nervoasă a albinei se poate împărţi în: reflexe necondiţionate, instincte şi reflexe condiţionate. La reflexele necondiţionate se încadrează: înţepăturile, răspunsul la acţiunea fumului. La instincte se repartizează următoarele activităţi: îngrijirea şi hrănirea puietului, clădirea fagurilor, culesul nectarului, izgonirea trântorilor. La reflexele condiţionate se repartizează: orientarea albinelor în spaţiu, stabilirea legăturii cu sursa de hrană.“⁸³

Aparatul reproducător este specific mătcii.

„Organele reproducătoare sunt ovarele şi oviductele pare care comunică în oviductul comun impar, la baza acului se deschide punga copulatoare (bursa copulatrix), legată de vagin (vagina) care primeşte la capătul său anterior oviductul comun.“⁸⁴

Cele patru părţi ale aparatului genital sunt: organele generatoare, cele două ovare, organele conductoare, două oviducte laterale, unul median şi cavitatea vaginală, organe anexe, spermateca cu glanda în Y, organe de acuplare, camera acului, numită şi bursa copulatrix.

Aparatul genital al trântorului este alcătuit din: „două testicule, trei canale deferente, două vezicule seminale, două glande mucoase, un canal ejaculator, un bulb cu lobul penat.“⁸⁵

Albina cu toate că e o insectă micuţă are o anatomie foarte complexă. Datorită structurii sale anatomice albina reuşeşte să fie mai bine organizată în tot ceea ce face decât oamenii. Înţeleaptă, pricepe cursul firesc al anotimpurilor şi fiecare lucru îşi are pentru ea timpul său. Pasionaţii de apicultură au studiat-o şi au încercat să-i descifreze atât biologia făpturii ei, cât şi tezaurul muncii sale.

Note:

⁶⁹ Ing. V. Petruş  şi ing. I. Oprişan,  Apicultura şi baza meliferă, ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1964, pag. 11

⁷⁰ Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R., preşedinte prof. dr. Ing. V. Harnaj,  Manualul apicultorului, Redacţia Publicaţiilor Apicole, Bucureşti, 1979, pag. 14

⁷¹ I. Barac, N. Foti, Al. Popa,  E. Sănduleac,  Creşterea albinelor, ed. Agro-Silvică, Bucureşti,  1965, pag.  11

⁷² Idem. Ibidem, pag. 12

⁷³ Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R., preşedinte prof. dr. Ing. V. Harnaj,  Manualul apicultorului, Redacţia Publicaţiilor Apicole, Bucureşti, 1979, pag. 18

⁷⁴ Ing. V. Petruş,  şi ing. I. Oprişan,  op. cit. pag. 12, 13

⁷⁵ Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R, op. cit. pag. 18

⁷⁶ Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R., preşedinte prof. dr. ing. Harnaj, V. Manualul apicultorului, Redacţia Publicaţiilor Apicole, Bucureşti, 1979, pag. 19

⁷⁷ Idem, Ibidem, pag. 19

⁷⁸ Idem, Ibidem, pag. 19

⁷⁹Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R., preşedinte prof. dr. Ing. V. Harnaj,  Manualul apicultorului, Redacţia Publicaţiilor Apicole, Bucureşti, 1979, pag. 22

⁸⁰ Idem, Ibidem, pag. 22

⁸¹ Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R., preşedinte prof. dr. Ing. V. Harnaj,  Manualul apicultorului, Redacţia Publicaţiilor Apicole, Bucureşti, 1979, pag. 24

⁸² Ing. V. Petruş  şi ing. I. Oprişan,  Apicultura şi baza meliferă, ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1964, pag. 19

⁸³ Idem, Ibidem, pag. 20, 21

⁸⁴ I. Barac, N. Foti, Al. Popa,  E. Sănduleac,  Creşterea albinelor, ed. Agro-Silvică, Bucureşti,  1965, pag. 34

⁸⁵ Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R., preşedinte prof. dr. Ing. V. Harnaj,  Manualul apicultorului, Redacţia Publicaţiilor Apicole, Bucureşti, 1979, pag. 26

Pr. Ion Turnea