Dezavantajele roirii
artificiale ar fi acelea că roiul se poate depopula, fiindcă are o
vitalitate mai scăzută decât a unui roi natural.
Există diferite metode de înmulţire a
familiilor de albine.
Roirea artificială se poate realiza şi prin
divizare, scoţându-se într-o zi însorită, dintr-o familie
puternică, jumătate din ramele cu puiet şi albinele care-l
acoperă, punându-le într-un stup nou sau prin mutare simplă, ce
constă în mutarea ramelor cu puiet necăpăcit şi albinele ce
le acoperă, într-o zi însorită, când majoritatea albinelor
zburătoare nu sunt în stup, într-un alt stup.
Roirea prin stolonare se realizeză prin ridicarea
ramelor cu puiet căpăcit şi a albinelor ce-l acoperă
şi mutarea în stupii pregătiţi special. Această roire „se
practică în stupinele cu sarcini mari de înmulţire.“ 100
Roirea prin metoda evantai se
realizează prin lăsarea fără matcă a familiei
destinate roirii, prin scoaterea acesteia din stup împreună cu o ramă
de puiet şi miere, dar şi un fagur artificial şi mutarea
acestora într-un stup nou.
„Metoda roiului pachet constituie obiectul
unui comerţ larg în partea de nord a S.U.A. unde se practică
sacrificarea familiilor de albine, toamna şi repopularea stupilor,
primăvara, cu roiuri aduse din regiunile sudice.“101 Obligatoriu
este ca fiecare roi-pachet să aibă în interiorul lui o matcă.
Roirea artificială
intensivă simplificată se bazează pe determinarea unei familii
de albine să se pregătească de roire naturală.
Formarea roiurilor din nuclee se poate face după
înflorirea salcâmului. Se împart fagurii cu puiet din familiile puternice,
câţi faguri, atâtea nuclee. „Nucleele se aşează apoi în stupi
sau lădiţe de transportat rame.“102 Ramele se
transportă într-o cameră răcoroasă unde sunt ţinute
între 36 şi 48 de ore, pe urmă se scot din cameră şi se
aşează în apropierea stupinei, în locul unde albinele îşi
efectuează zborul. Celor mai populaţi faguri, în urma acestei
proceduri, li se altoieşte o botcă seara.
Calitatea famililor de albine
depinde şi de vârsta mătcilor. „Unii din crescătorii de albine
îşi procură mătcile tinere de care au nevoie recurgând la roirea
naturală.“ 103
„Denumirea de matcă se dă acelei insecte din
colectivitatea unei colonii, de obicei unică în stup, care asigură
continuitatea speciei. Numai ea este în stare să dea ouă fecundate
din care să se nască albine. În afară de depunera ouălelor,
matca, prin prezenţa ei permanentă în cuib, dă albinelor din
colonie siguranţa unei continuităţi de vieţuire. Albinele
simt această prezenţă, căci odată cu schimbul de
hrană îşi transmit una alteia substanţa de matcă pe care o
secretă glandele ei mandibulare.“104 Dacă matca
lipseşte din familia de albine, acestea o caută două, trei ore,
cu mare zarvă, apoi se pregătesc să-şi crească o
nouă matcă.
Albinele lucrătoare deşi au organele de
reproducere, nu pot să facă acest lucru, deoarece acestea sunt foarte
puţin dezvoltate. Ele ocupă alt rol în viaţa familiei de albine
după cum am arătat mai sus, de culegătoare, cercetătoare,
păzire, apărare, doici, ventilatoare, sanitar. prezenţa ei
permanentă în cuib, dă albinelor din colonie siguranţa unei
continuităţi de vieţuire. Albinele simt această
prezenţă, căci odată cu schimbul de hrană îşi
transmit una alteia substanţa de matcă pe care o secretă
glandele ei mandibulare.“105 Dacă matca lipseşte din
familia de albine, acestea o caută două, trei ore, cu mare
zarvă, apoi se pregătesc să-şi crească o nouă
matcă.
Albinele lucrătoare
deşi au organele de reproducere, nu pot să facă acest lucru, deoarece
acestea sunt foarte puţin dezvoltate. Ele ocupă alt rol în viaţa
familiei de albine după cum am arătat mai sus, de culegătoare,
cercetătoare, păzire, apărare, doici, ventilatoare, sanitar.
„Trântorul
reprezintă în colonie elementul sexual mascul, care asigură
fecundarea mătcii şi deci perpetuarea în timp a speciei. […]
Înfăţişarea lui se impune prin masivitate corporală,
căci este de peste două ori mai mare şi mai greu decât albinele
coloniei. […]
Pentru a-i putea creşte astfel, albinele
clădesc faguri cu celule mult mai mari faţă de cele clădite
pentru albinele lucrătoare.“106 Ei nu pot trăi
oricâtă hrana ar avea decât în colectivitatea stupului.
În stup mai au şi rolul de a prelucra nectarul adus
de albinele lucrătoare prin eliminarea cantităţii de apă
din nectar pentru maturarea mierii. Prigonirea acestora de către albine se
face datorită unui reflex alimentar ce apare la albinele culegătoare
mai mari de douăzeci de zile, cele tinere neparticipând. Când albinele nu
mai găsesc hrană pe câmp se dispensează de trântori.
După fecundarea mătcii ce are loc în timpul
zborului nupţial, trântorul moare.
Viaţa familiei de albine e
foarte complexă. Perfecţiunea ei întrece cu mult viaţa
oamenilor. Fiecare albină are misiunea ei de la care nu se abate, fiecare
moment al schimbărilor climatice din natură are importanţa lui
în desfăşurarea activităţii acestora. Doar cine nu
cunoaşte cât de mare e această firavă vietate nu are
curiozitatea de a încerca să le pătrundă viaţa şi le
consideră nesemnificative. Albina e o adevărată zeiţa am
putea spune prin adâncimea făpturii ei.
Ea e făptura veşnic neobosită, căci
„pentru a obţine un kilogram de miere […] trebuie să adune nectarul
din două milioane de flori de salcâm, parcurgând 40.000 de zboruri de la
stup la câmpul cu flori, ceea ce echivalează cu... ocolul Pământului!
Având în vedere faptul că, într-un minut, o albină poate să
polenizeze 24 de flori, un calcul simplu ne arată că ea are nevoie de aproape 14.000 ore pentru a
produce un kilogram de miere!“ 107
S-a dovedit ştiinţific faptul că albinele
posedă o memorie a locurilor, ieşită din comun, ţinând
minte schiţa tuturor traseelor favorabile spre zone cu flori bogate în
nectar. Totodată ele dispun de o aşa numită busolă
solară, care le ajută să găsească drumul cel mai scurt
spre ţintă.
Aceste calităţi sunt dobândite în urma unor
antrenamente riguroase, la care tinerele albine sunt supuse de suratele lor cu
experienţă. În interiorul stupului, fiecare adultă are opt
ucenice.
Acestea o înconjoară şi urmăresc un fel
de balet al profesoarei, constând în vibraţii diferite ale aripilor
şi mişcări bine coordonate ale corpului. Fiecare astfel de
element […] corespunde unui detaliu din activitatea de culegere a nectarului.“ 108
Albinele sunt singurele făpturi ce rezistă
şi la temperaturi de - 30º C datorită ghemurilor uriaşe ce le
formează în jurul reginei.
Aşadar viaţa familiei de albine e unică
în acest univers.
Fiind insecte sociale dintre cele mai evoluate, albinele
realizează în comun o serie de activităţi utile supravieţuirii
speciei: creşterea urmaşilor, adunarea şi prelucrarea hranei.
Atât de bine organizată este familia de albine,
căci se comportă asemenea unui organism unde fiecare organ are rolul
său bine definit, organ fără de care nu este posibilă
supravieţuirea. Aşa şi fără fiecare albină se
pierde o parte din vitalitatea stupului.
Albinele sunt cel mai bun exemplu de convieţuire în
familie şi pentru om.
Note:
91 A. A. Climentov, Apicultura, Ed. de stat pt. lit.
ştiinţifică, Bucureşti, 1952, pag. 17
92 Constantin Hristea, L. Pădurean, L. S. A. B. C...Apicol,
vol. II, Editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1967, pag. 15
93 I. Barac, Foti, N. Popa, Al. Sănduleac, Creşterea albinelor, ed.
Agro-Silvică, Bucureşti, 1965,
pag. 27
94 A. A. Climentov, op. cit. pag. 18
95I. Barac, N. Foti, Al. Popa, E. Sănduleac, op. cit. pag. 38
96 Alexandrina Adler, Cleopatra Rusu, Alexandru Sabău, Carmen Lia
Spătaru, Apicultură şi Sericicultură, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 27
97 Asociaţia crescătorilor de albine
din România, Manualul apicultorului, Ediţia a IX-a, ed. Crepuscul,
Bucureşti, 2007, pag. 36
98 Cora
Rosenthal, Lucrări în stupină,
ed. Ceres, Bucureşti, 1973, pag. 161
99 Idem, Ibidem, pag. 161
100 Idem, Ibidem, pag. 164
101 Ing. V. Petruş, şi ing. I. Oprişan, Apicultura
şi baza meliferă, ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1964, pag.
90
102 Alexandrina Adler , Cleopatra Rusu, Alexandru Sabău, Carmen Lia Spătaru, op. cit.
pag. 69
103 Ing. V. Petruş, şi ing. I. Oprişan, op. cit. pag.
95
104. Constantin Antonescu, Albinele şi ... noi, ed. Asociaţia
crescătorilor de albine din R.S.R. Bucureşti, 1979, pag. 159
105. Constantin Hristea, L. Pădurean, L. S. A. B. C...Apicol, vol. II,
Editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1967, pag. 15
106. Idem.
Ibidem, pag. 324
107 Eugenia Moraru, Planeta vie, ed. Donaris, 2009, pag. 96
108 Idem,
Ibidem, pag. 97
Pr.
Ion Turnea