Albinaritul intre pasiune si afacere, Ion TURNEA
 
 
 
 

4.3. VIAŢA FAMILIEI DE ALBINE

Motto:

„Dacă vrei să asculţi mintea unui om, ascultă-i cuvintele.“ (Proverbe, Zicători, Ghicitori, Ed. Steaua Nordului, Constanţa, 2008, pag. 110)

Dacă vrei să pătrunzi înţelepciunea albinei, cunoaşte-i viaţa.

Text Box:  Albinele au o viaţă de familie foarte bine organizată. Dacă deschidem un stup pătrundem într-o lume a muzicii, a poeziei, dar în acelaşi timp într-o lume a ştiinţelor exacte.

Doar în familia acestor mici vietăţi armonia muzicală şi poezia dau mâna cu logica, cu ştiinţele exacte.

E atâta poezie, e atâta muzică în fiecare cămăruţă a fagurelui de miere, e atâta viaţă în fiecare celulă unde trăiesc primii zori ouăle, larvele, puietul şi totuşi atâta înţelepciune, atâta ştiinţă, atâta perfecţiune.

Fiecare individ al familiei de albine are o misiune. Niciunul nu se pierde în amănuntele clipelor deşarte, preţuind şi făcând util fiecare moment. Albinele lucrătoare înţeleg cântecul florilor şi adună esenţa fiecărui paradis parfumat, dăruind mai apoi diamantele culese albinelor lucrătoare ce îngrijesc de stup. Doicile, o altă categorie a albinelor lucrătoare, hrănesc puietul. Matca şi trântorul îndeplinesc rolul de reproducere în viaţa familiei lor.

Stupul albinei ascunde atâta magie, e un paradis unde curge lapte şi miere, un paradis plin de viaţă şi înţelepciune.

Cromatica albinei, galben şi negru e plină de simbol. Am putea considera că Dumnezeu a pictat-o astfel ţinând cont de două lucruri, lumina produselor muncii ei şi întunericul locuinţei acesteia, locuinţă încărcată însă de soare prin lumea ce o ascunde. Negrul ar putea să fie asociat şi cu lumea deşartă a acestui paradis pământesc, paradis în care albinele creează perle ale nemuririi. Galbenul e oglinda mierii, aurul dulce ce aduce atâta primăvară în natură şi în sufletul omenesc.

„Cuibul familiei de albine este compus din câţiva faguri de ceară. Fiecare fagure este format din mii de celule de formă hexagonală, aşezate pe ambele părţi ale peretelui comun din mijloc. Fundul celulei se compune din trei romburi care servesc ca o parte de fund pentru trei celule, aşezate pe faţa opusă a fagurelui. Se deosebesc: celulele de albine în care cresc albinele lucrătoare (cu diametrul de 5, 38 - 5, 42 mm şi adâncimea de 10 - 12 mm), celulele de trântori care servesc pentru creşterea trântorilor (cu diametrul de 6, 25 - 7, 00 mm) şi cu adâncimea de 13 - 16 mm) şi botcile în care se cresc mătcile.

În celulele de albine lucrătoare, albinele depozitează miere şi păstură, în cele de trântori, miere şi foarte rar păstură. Albinele construiesc botcile numai pentru creşterea mătcilor, distrugându-le apoi.“ 91

Celulele în care creşte puietul de albine lucrătoare au forma hexagonală, celulele în care se dezvoltă trântorii sunt mai mari şi mai adânci, iar cele în care se dezvoltă celulele de matcă sau botcile sunt cilindrice, iar la exterior au formă de ghindă.

„Botca seamănă bine cu forma unei ghinde mari, ce stă în poziţie verticală.“ 92

„În cuib se găsesc două forme de botci: botci de roire şi botci de salvare. Primele sunt clădite de albine atunci când familia urmează un roi şi sunt situate obişnuit pe marginile laterale şi de jos ale fagurilor. Albinele clădesc de obicei botcile de salvare pe suprafaţa de mijloc a fagurilor, prin modificarea celulelor lucrătoare, în care se află ouă sau larve tinere, atunci când familia a pierdut matca. Botcile se găsesc în stup numai când în familie se cresc mătci. După ieşirea mătcilor, albinele distrug botcile.“ 93

Pe lângă aceste forme principale de celule, albinele construiesc nişte celule de tranziţie între celulele de albine şi celulele mari de trântori. Aceste celule au forme neregulate. Tot forme neregulate au şi celulele mărginaşe datorită cărora fagurii se pot prinde de şipculiţele ramei. În aceste celule albinele depozitează mierea. Fagurii cu celule de albine au grosimea de 25 mm. Spaţiul între fagurii vecini este de 12 mm. Între pereţii din mijloc ai fagurilor vecini distanţa este de 37 mm. În cazul în care distanţa va fi mărită mai mult, albinele vor construi în spaţiul dintre faguri, un fagure suplimentar, iar dacă distanţa va fi mai mică vor roade din pereţii celulelor.

Fagurele cu celule de albine, într-o ramă standard, cu dimensiunile de 435 X 300 mm, conţine în jur de 8000 de celule.

Text Box:  „În stupii sistematici, albinele clădesc fagurii pe foile de fagure artificial, care sunt nişte foi subţiri de ceară cu adâncituri imprimate, asemănătoare fundurilor de celule din fagurii clădiţi de albine.“ 94

 „În scorburi sau stupi primitivi, fagurii sunt fixaţi direct de tavan şi pereţii laterali, deci nu pot fi scoşi fără a-i degrada.“ 95

Pentru ca o familie de albine să se dezvolte normal, cuibul trebuie să fie alcătuit din faguri clădiţi drept şi regulat.

În fiecare primăvară celulele fagurilor din cuiburi sunt ocupate de puiet, de ouă, larve, nimfe, celule căpăcite.

La început de primăvară, în viaţa familiei de albine are loc şi zborul de curăţire. Acest zbor se efectuează când temperatura aerului este de minimum 12º C. Acest zbor are ca scop eliminarea resturilor alimentelor nedigerate din organismul albinelor şi are loc la sfârşitul lunii februarie sau începutul lunii martie

Text Box:  „Albinele lucrătoare desfăşoară o activitate complexă, specifică vieţii colective, condiţionată de starea familiei în funcţie de sezon.

Activitatea albinelor are loc în stup şi în afara acestuia.“ 96

„Familia de albine petrece un sezon activ în ţara noastră din martie până în octombrie şi o perioadă de relativă inactivitate din noiembrie până în februarie. În aceste condiţii, vara calendaristică este pentru albine o permanentă toamnă: toate activităţile familiei se concentrează asupra procurării de rezerve de hrană şi acumularea lor în faguri.“ 97

Dezvoltarea familiei de albine cunoaşte şase perioade: creşterea albinelor de iernare, etapă care începe cu luna august şi care se datorează scăderii culesului de nectar şi polen, reducerii activităţii de zbor, intensităţii creşterii puietului, izgonirii trântorilor; repausul de iarnă, etapă ce se datorează temperaturilor scăzute, sub 8º C ce determină albina să părăsească fagurii mărginaşi şi să se îngrămădească pe cei din dreptul urdinişului formând un ghem alcătuit din matcă, încojurată de albinele tinere ce produc căldură prin mişcări şi zumzet, apoi albine bătrâne ce alcătuiesc coaja ghemului; înlocuirea albinelor de iarnă, etapă în care temperatura ajunge în mijlocul ghemului până la 35ºC; creşterea populaţiei familiilor, o etapă ce constă în înlocuirea albinelor bătrâne cu cele tinere, roirea, etapă ce are loc în lunile iunie şi iulie şi culesul.

Puterea familiei de albine depinde de numărul mare al acestora pe timpul culesurilor, din această cauză, dacă familia e slabă numeric după iernat, producţia e slabă.

După primul cules de nectar de la sfârşitul primăverii, activitate desfăşurată de albinele lucrătoare în afara stupului, apare instinctul de clădit. Astfel se înoiesc fagurii pentru noile generaţii de puiet, mai ales că în timpul culesului, glandele ceriere a albinelor se dezvoltă timp de două până la trei săptămâni, după care urmează o perioadă de cădere a acestora.

Albina lucrătoare pe lângă activitatea desfăşurată în afara stupului, desfăşoară multe activităţi şi în stup. Astfel ea are mai multe atribuţii, de cercetaşă, ce odată întoarsă în stup descrie pe fagure un cerc de figuri geometrice într-un dans circular cu rolul de a indica surse aflate la maxim 100 m de stup, iar pentru a indica surse aflate la mai mult de 100 m îşi agită abdomenul în stânga şi în dreapta, de paznic, când atacă şi înţeapă orice fel de inamic, de curăţitoare, fiindcă îndepărtează din stup resturile de faguri căzuţi, de ventilatoare, căci în vreme de caniculă la urdiniş, bate din aripi, de sanitar, ce elimină din stup cadavrele musafirilor nepoftiţi sau larvelor moarte.

Text Box:  Pentru o bună productivitate apicultorii trebuie să lucreze cu familii mari de albine.

Înmulţirea famililor de albine se poate realiza pe calea roirii naturale şi artificiale.

Roirea naturală constă în înmulţirea familiilor de albine prin divizare. O parte din albinele tinere împre-ună cu matca şi trântorii pleacă în căutarea unui nou adăpost, părăsind stupul. Această etapă din viaţa familiei de albine are avantajul că dintr-o familie de albine se pot obţine între unu până la patru roiuri.

Text Box:  „Roiurile timpurii părăsesc familia mamă cu aproximativ 50 de zile înaintea culesului principal. Aceste roiuri dispun de timp suficient ca până la culesul principal să se întărească, deoarece în acest interval se pot prăsi două generaţii de albine.

În aceste condiţii roiurile timpurii pot să valorifice culesurile în mod corespunzător. Familiile mamă din care roiurile timpurii au ieşit dispun şi ele de timp suficient pentru refacerea lor.“ 98

După ce albinele din roiul natural sunt aşezate în noul adăpost încep o intensă activitate de construire a fagurilor şi participă activ la culesurile mai târzii.

Roirile târzii au loc cu cinci zile înainte de culesul principal, putând să valorifice culesul datorită energiei lor deosebite.

Există şi situaţii în care roiurile părăsesc stupul la începutul culesului. Acest lucru e nefast atât pentru ele, cât şi pentru familiile de bază. Culesul e neproductiv în această situaţie şi se pierd importante cantităţi de miere.

Roiurile mai pot să fie pri-mare, cu matcă bătrână, secun-dare, terţiare, simple, cu o singură matcă, compuse, alcă-tuite din mai multe roiuri ce provin de la o singură familie.

Înaintea roirii familia de albine se pregăteşte prin clădirea mai multor botci, albinele lucrătoare formează „barbă“, adică se adună mai multe albine în formă de ciorchine, matca este hrănită mai puţin, existenţa multor albine doici.

După căpăcirea primei botci are loc ieşirea roiurilor naturale, iar albinele care roiesc îşi umplu guşile cu miere înaintea părăsirii stupului.

Text Box:  Prin prinderea roiurilor naturale se pot obţine între unu şi patru roiuri cu mătci de calitate.

„Roirea artificială se bazează pe roirea naturală cu diferenţa că nu se lasă familia de albine să roiască, ci încă înainte de a intra în frigurile roirii se aplică diferite posibilităţi de sporire a efectivului. Roirea artificială faţă de cea naturală, prezintă o serie de avantaje: se pot forma familii în numărul dorit.“ 99

Dezavantajele roirii artificiale ar fi acelea că roiul se poate depopula, fiindcă are o vitalitate mai scăzută decât a unui roi natural.

Există diferite metode de înmulţire a familiilor de albine.

Roirea artificială se poate realiza şi prin divizare, scoţându-se într-o zi însorită, dintr-o familie puternică, jumătate din ramele cu puiet şi albinele care-l acoperă, punându-le într-un stup nou sau prin mutare simplă, ce constă în mutarea ramelor cu puiet necăpăcit şi albinele ce le acoperă, într-o zi însorită, când majoritatea albinelor zburătoare nu sunt în stup, într-un alt stup.

Roirea prin stolonare se realizeză prin ridicarea ramelor cu puiet căpăcit şi a albinelor ce-l acoperă şi mutarea în stupii pregătiţi special. Această roire „se practică în stupinele cu sarcini mari de înmulţire.“ 100

Text Box:  Roirea prin metoda evantai se realizează prin lăsarea fără matcă a familiei destinate roirii, prin scoaterea acesteia din stup împreună cu o ramă de puiet şi miere, dar şi un fagur artificial şi mutarea acestora într-un stup nou.

 „Metoda roiului pachet constituie obiectul unui comerţ larg în partea de nord a S.U.A. unde se practică sacrificarea familiilor de albine, toamna şi repopularea stupilor, primăvara, cu roiuri aduse din regiunile sudice.“101 Obligatoriu este ca fiecare roi-pachet să aibă în interiorul lui o matcă.

Text Box:  Roirea artificială intensivă simplificată se bazează pe determinarea unei familii de albine să se pregătească de roire naturală.

Formarea roiurilor din nuclee se poate face după înflorirea salcâmului. Se împart fagurii cu puiet din familiile puternice, câţi faguri, atâtea nuclee. „Nucleele se aşează apoi în stupi sau lădiţe de transportat rame.“102 Ramele se transportă într-o cameră răcoroasă unde sunt ţinute între 36 şi 48 de ore, pe urmă se scot din cameră şi se aşează în apropierea stupinei, în locul unde albinele îşi efectuează zborul. Celor mai populaţi faguri, în urma acestei proceduri, li se altoieşte o botcă seara.

Text Box:  Calitatea famililor de albine depinde şi de vârsta mătcilor. „Unii din crescătorii de albine îşi procură mătcile tinere de care au nevoie recurgând la roirea naturală.“ 103

„Denumirea de matcă se dă acelei insecte din colectivitatea unei colonii, de obicei unică în stup, care asigură continuitatea speciei. Numai ea este în stare să dea ouă fecundate din care să se nască albine. În afară de depunera ouălelor, matca, prin prezenţa ei permanentă în cuib, dă albinelor din colonie siguranţa unei continuităţi de vieţuire. Albinele simt această prezenţă, căci odată cu schimbul de hrană îşi transmit una alteia substanţa de matcă pe care o secretă glandele ei mandibulare.“104 Dacă matca lipseşte din familia de albine, acestea o caută două, trei ore, cu mare zarvă, apoi se pregătesc să-şi crească o nouă matcă.

Albinele lucrătoare deşi au organele de reproducere, nu pot să facă acest lucru, deoarece acestea sunt foarte puţin dezvoltate. Ele ocupă alt rol în viaţa familiei de albine după cum am arătat mai sus, de culegătoare, cercetătoare, păzire, apărare, doici, ventilatoare, sanitar. prezenţa ei permanentă în cuib, dă albinelor din colonie siguranţa unei continuităţi de vieţuire. Albinele simt această prezenţă, căci odată cu schimbul de hrană îşi transmit una alteia substanţa de matcă pe care o secretă glandele ei mandibulare.“105 Dacă matca lipseşte din familia de albine, acestea o caută două, trei ore, cu mare zarvă, apoi se pregătesc să-şi crească o nouă matcă.

Text Box:  Albinele lucrătoare deşi au organele de reproducere, nu pot să facă acest lucru, deoarece acestea sunt foarte puţin dezvoltate. Ele ocupă alt rol în viaţa familiei de albine după cum am arătat mai sus, de culegătoare, cercetătoare, păzire, apărare, doici, ventilatoare, sanitar.

 „Trântorul reprezintă în colonie elementul sexual mascul, care asigură fecundarea mătcii şi deci perpetuarea în timp a speciei. […] Înfăţişarea lui se impune prin masivitate corporală, căci este de peste două ori mai mare şi mai greu decât albinele coloniei. […]

Pentru a-i putea creşte astfel, albinele clădesc faguri cu celule mult mai mari faţă de cele clădite pentru albinele lucrătoare.“106 Ei nu pot trăi oricâtă hrana ar avea decât în colectivitatea stupului.

În stup mai au şi rolul de a prelucra nectarul adus de albinele lucrătoare prin eliminarea cantităţii de apă din nectar pentru maturarea mierii. Prigonirea acestora de către albine se face datorită unui reflex alimentar ce apare la albinele culegătoare mai mari de douăzeci de zile, cele tinere neparticipând. Când albinele nu mai găsesc hrană pe câmp se dispensează de trântori.

După fecundarea mătcii ce are loc în timpul zborului nupţial, trântorul moare.

Text Box:  Viaţa familiei de albine e foarte complexă. Perfecţiunea ei întrece cu mult viaţa oamenilor. Fiecare albină are misiunea ei de la care nu se abate, fiecare moment al schimbărilor climatice din natură are importanţa lui în desfăşurarea activităţii acestora. Doar cine nu cunoaşte cât de mare e această firavă vietate nu are curiozitatea de a încerca să le pătrundă viaţa şi le consideră nesemnificative. Albina e o adevărată zeiţa am putea spune prin adâncimea făpturii ei.

Ea e făptura veşnic neobosită, căci „pentru a obţine un kilogram de miere […] trebuie să adune nectarul din două milioane de flori de salcâm, parcurgând 40.000 de zboruri de la stup la câmpul cu flori, ceea ce echivalează cu... ocolul Pământului! Având în vedere faptul că, într-un minut, o albină poate să polenizeze 24 de flori, un calcul simplu  ne arată că ea are nevoie de aproape 14.000 ore pentru a produce un kilogram de miere!“ 107

S-a dovedit ştiinţific faptul că albinele posedă o memorie a locurilor, ieşită din comun, ţinând minte schiţa tuturor traseelor favorabile spre zone cu flori bogate în nectar. Totodată ele dispun de o aşa numită busolă solară, care le ajută să găsească drumul cel mai scurt spre ţintă.

Aceste calităţi sunt dobândite în urma unor antrenamente riguroase, la care tinerele albine sunt supuse de suratele lor cu experienţă. În interiorul stupului, fiecare adultă are opt ucenice.

Acestea o înconjoară şi urmăresc un fel de balet al profesoarei, constând în vibraţii diferite ale aripilor şi mişcări bine coordonate ale corpului. Fiecare astfel de element […] corespunde unui detaliu din activitatea de culegere a nectarului.“ 108

Albinele sunt singurele făpturi ce rezistă şi la temperaturi de - 30º C datorită ghemurilor uriaşe ce le formează în jurul reginei.

Aşadar viaţa familiei de albine e unică în acest univers.

Fiind insecte sociale dintre cele mai evoluate, albinele realizează în comun o serie de activităţi utile supravieţuirii speciei: creşterea urmaşilor, adunarea şi prelucrarea hranei.

Atât de bine organizată este familia de albine, căci se comportă asemenea unui organism unde fiecare organ are rolul său bine definit, organ fără de care nu este posibilă supravieţuirea. Aşa şi fără fiecare albină se pierde o parte din vitalitatea stupului.

Albinele sunt cel mai bun exemplu de convieţuire în familie şi pentru om.

 

 

Note:

91 A. A. Climentov,  Apicultura, Ed. de stat pt. lit. ştiinţifică, Bucureşti, 1952, pag. 17

92 Constantin Hristea,  L. Pădurean, L. S. A. B. C...Apicol, vol. II, Editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1967, pag. 15

93 I.  Barac, Foti, N. Popa, Al. Sănduleac, Creşterea albinelor, ed. Agro-Silvică, Bucureşti,  1965, pag. 27

94 A. A. Climentov,  op. cit. pag. 18

95I. Barac, N. Foti, Al. Popa,  E. Sănduleac,  op. cit. pag. 38

96 Alexandrina Adler, Cleopatra  Rusu, Alexandru Sabău, Carmen Lia Spătaru, Apicultură şi Sericicultură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 27

97 Asociaţia crescătorilor de albine din România, Manualul apicultorului, Ediţia a IX-a, ed. Crepuscul, Bucureşti, 2007, pag. 36

98  Cora Rosenthal,  Lucrări în stupină, ed. Ceres, Bucureşti, 1973, pag. 161

99  Idem, Ibidem, pag. 161

100 Idem, Ibidem, pag. 164

101 Ing. V. Petruş,  şi ing. I. Oprişan, Apicultura şi baza meliferă, ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1964, pag. 90

102  Alexandrina Adler , Cleopatra  Rusu, Alexandru  Sabău, Carmen Lia Spătaru, op. cit. pag. 69

103 Ing. V. Petruş,  şi ing. I. Oprişan, op. cit. pag. 95

104. Constantin Antonescu,  Albinele şi ... noi, ed. Asociaţia crescătorilor de albine din R.S.R. Bucureşti, 1979, pag. 159

105.  Constantin Hristea, L. Pădurean, L. S. A. B. C...Apicol, vol. II, Editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1967, pag. 15

106.  Idem. Ibidem, pag. 324

107 Eugenia Moraru,  Planeta vie, ed. Donaris, 2009, pag. 96

108  Idem, Ibidem, pag. 97

 

 

Pr. Ion Turnea